Coșul tău este gol acum!
Alchimia emoțională – Tara Bennett-Goleman
Alchimia emoțională – Tara Bennett-Goleman
În sistemul medical tibetan, tulburările mentale si emoţionale sunt considerate de multă vreme cauze ale mai multor afecţiuni organice, printre care şi cancerul. Oamenii de ştiinţă şi medicii din Occident aderă într-o măsură tot mai mare la acest punct de vedere.
Un mare maestru spiritual tibetan, care îi învăţa pe discipoli să-şi elibereze mintea, a remarcat odată că una dintre cele mai minunate calităţi ale minţii este aceea că poate fi transformată.
Prin contemplaţie vedem lucrurile aşa cum sunt, fără a încerca să le schimbăm. Ideea este să dizolvăm reacţia pe care o avem atunci când trăim emoții care ne tulbură, având grijă să nu respingem şi acea emoţie. Contemplaţia poate schimba modul în care ne raportăm la stările emoţionale şi maniera în care Ie percepem; asta nu înseamnă şi eliminarea acestor stări.
În loc să ne lăsăm duşi sau captivaţi de un gând sau sentiment, prin contemplaţie observăm în mod riguros cum vin şi se duc acele gânduri şi sentimente.
Totul se schimbă — când înţelegem aceasta, ne eliberăm de atracţia plăcerilor şi de ameninţarea suferinţei.
„Un impuls de moment, o indulgenţă ocazională, un moft trecător poate să devină prin repetiţie un obicei greu de înlăturat, o dorinţă greu de controlat şi, în cele din urmă, o funcţie automată, care nu mai este pusă sub semnul întrebării. Prin satisfacerea repetată a unei dorinţe se formează un obicei, iar condiţionarea poate deveni compulsie.”
Adesea schema neîncrederii are la origine un abuz sau un alt gen de tratament necorespunzător, suportat de cineva în copilărie. Abuzul poate fi de natură fizică, afectivă sau sexuală.
O persoană care a suferit un abuz poate să devină la rândul ei un agresor, făcând ca abuzul să se perpetueze. (Din fericire, destul de puţini copii agresaţi devin agresori la vârsta adultă.)
Părinţii care critică în permanenţă rezultatele copilului, oricât de bune fi acestea, îi creează acestuia sentimentul că nu este destul bun. Aceşti copii învaţă de timpuriu să depună eforturi enorme, care, speră ei, să îi protejeze în faţa ameninţării de a pierde iubirea părinţilor…. Motoul lor este: „Trebuie să fiu perfect.”… Nu e obligatoriu ca perfecționismul să se reflecte doar în muncă. Acelaşi sentiment ascuns că oricât ar fi de buni nu sunt suficient de buni îi face pe oameni să depună eforturi foarte mari în sport, la şcoală, în privinţa aspectului fizic, a statutului social sau îi face să-şi dorească să aibă cea mai frumoasă casă.
