Acceptarea necondiționată sau “În ziua în care m-am iubit cu adevărat”

Acceptarea necondiționată sau “În ziua în care m-am iubit cu adevărat”

Ne privim în oglindă, ne analizăm, ne impunem restricții, ne pedepsim adesea și uităm să ne recompensăm. Vedem defecte chiar și acolo unde nimeni altcineva nu le vede. Observăm detalii care nu ne plac și încercăm prin orice metode să le ascundem. Suntem complexați de fel și fel de date native pe care le vedem ca dezavantaje în acțiunile și relațiile noastre. Resimțim inevitabil frustrare și o continuă nemulțumire. Soluția este chiar lângă noi. Este nevoie să privim mai departe de oglindă. Undeva în interiorul nostru.

Acceptarea de sine presupune admiterea și asumarea responsabilității pentru tot ceea ce suntem, cu calități și defecte, cu comportamente și atitudini, fără a le eticheta ca fiind bune sau rele, corecte sau greșite. Acceptarea necondiţionată, valorizarea propriei persoane și evaluarea corectă și obiectivă, devin premisele fundamentale în procesul de dezvoltare personală şi de optimizare a funcţionării noastre. În termeni cotidieni aș spune că e nevoie „să mă accept așa cum sunt” și să mă iubesc pentru ceea ce sunt.

Deși există o linie foarte fină între auto-sabotare și acceptarea de sine, aderarea la una din aceste două „tabere” face o mare diferență. Pare mai la îndemână să facem evaluări negative, să aducem critici la adresa propriei persoane și să fim nemulțumiți, decât să ne apreciem pentru abilitățile și calitățile pe care le deținem, să ne complimentăm, să fim mândri de noi înșine și să fructificăm potențialul existent.

Nimeni nu spune că acest parcurs e unul scurt și simplu de traversat. Pentru a trăi în acord cu noi înșine și pentru a ne împăca cu cine suntem, trebuie să ne acordăm timp de analiză. Este nevoie să facem cunoștință cu adevăratul SINE, să ajungem să înțelegem care sunt nevoile, dorințele și resursele noastre.

Una din cele mai inspiraționale lecții o primim de la faimosul actor și regizor al secolului XX, Charles (Charlie) Spencer Chaplin care vorbește despre desăvârșirea eu-ului.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Şi atunci, am putut să mă liniştesc.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte …
Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte …
Autenticitate.


În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, ştiu că aceasta se numește …
Maturitate.


În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte …
Respect.


În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte …
Iubire de sine.


În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte …
Simplitate.


În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.

Astăzi, am descoperit … Modestia.


În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Şi aceasta se numește … Plenitudine.


În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.
şi toate acestea înseamnă …
Să ştii să trăieşti cu adevărat.

(Charlie Chaplin, 16 Aprilie 1959, cu ocazia aniversării sale de 70 de ani.)

Psiholog Cristina Bărbulescu

3 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s